Reparația articulației pumnului

reparația articulației pumnului

Generalităţi — definiţie, clasificare, date epidemiologice II.

Încărcat de

Etiopatogenie — cauze, mecanisme, anatomie patologică III. Criterii de susţinere a diagnosticului: a. Investigaţii paraclinice — ex. Evoluţie şi prognostic V. Tratament: 1. Mâna omului a constituit obiectivul a numeroase studii de paleontologie, antropologie şi embriologie.

Din cauza tendintei articulatiei pumnului de a forma rapid o rigiditate permanentă, programul de reabilitare trebuie să înceapă cât mai curând posibil. Amanarea inceperii kinetoterapiei va avea ca rezultat o articulatie a pumnului si o mana rigide, cu o functionalitate precara, indiferent de vindecarea radiologica a osului. Tratamentul fizical-kinetic consta, adaptat la fiecare situatie in parte, in posturari, mobilizari pasive manuale ale tuturor articulatiilor degetelor, mainii ,pumnuluisi antebratului, masaj terapeutic uneori sau alte terapii manuale, exercitii de crestere a fortei musculare, de stimulare a proprioceptiei, elemente de ergoterapie sau terapie ocupationalaaplicatii cu gheata sau caldura in functie de necestiate. Cea mai mare parte reparația articulației pumnului pacientilor cu acest tip de fractura se reintorc la activitatile obisnuite dinainte de accidentare, insa tipul fracturiitratamentul aplicat si raspunsul la tratament al fiecarui organism in parte poate duce la rezultate diferite pentru fiecare pacient.

Aceste lucrări subliniază în general un paradox: dacă din punct de vedere morfologic mâna păstrează vestigii anatomice ances-trale fiind derivată fără transformări prea mari dintr-un timp primitiv în filoge-nia speciilor în schimb din punct de vedere funcţional mâna este apogeul pro-ceselor de evoluţie orientată către prehensiune delicată şi de forţă cât şi către o percepţie senzorială fină.

Importanţa senzorială şi motorie, a mâinilor pentru viaţa socială şi profesională a omului este considerabilă.

Progresele mecanizării şi automatizării au dus la reducerea meseriilor manua-le şi artizanale fără a scădea importanţa funcţională considerabilă a mâinilor. Mâna reprezintă cel mai complicat segment de membru din organism. Atât sructutra, cât şi funcţia sa sunt adaptate complexităţii activităţii umane.

Stadiul iniţial săptămâni : Obiectivul principal este limitarea edemului şi a deficitului de mobilitate a mâinii se realizează prin ridicarea mâinii deasupra nivelului inimii, prin mobilizări active şi cu ajutorul benzilor elastice, prin mişcări active şi pasive ale degetelor. Utilizarea funcţională a mâinii ajută, de asemenea, foarte mult la obiectivul menţionat. Trebuie începute exerciţiile de recâştigare a supinaţiei mişcare de răsucire a mâinii spre exteriorcare sunt, în general, cel mai greu de executat. Stadiul mediu săptămâni : O dată ce vindecarea precoce este stabilizată la aproximativ săptămâni de la traumatismcu confirmare radiologică, pot începe exerciţiile active asistate ale antebraţului şi pumnului. Acestea au rolul de a creşte mobilitatea.

Mâna reparația articulației pumnului este doar organul prehensiunii pentru prizele globale sau pentru cele de mare fineţe şi ale celei mai importante sensibilităţi discriminative, ci este, în acelaşi timp, organul sensibilităţi umane, a expresivităţii a profesionali-tăţii celei mai elaborate. În fond tot restul membrului superior, umăr, braţ, antebraţ, pumn nu au decât rolul de a pune mâna în poziţia cea dureri ale coapselor favorabilă pentru o acţiune determinantă.

Tipurile lezionale ale microtraumatismelor mâinii sunt cele obişnuite: plăgi, contuzii, luxaţii, entorse şi fracturi care pot interesa toate structurile anatomice: pielea, ligamentele, muşchii, tendoanele, articulaţiile, oasele, vasele şi nervii. Mâna mai prezintă o serie de sindroame, boli disfuncţionale, în a căror etio-patogenie, microtraumatismul joacă un rol determinant.

  • Recuperarea fracturii de radius distala - Clinica Zetta
  • Kinetoterapia in recuperarea articulatiei pumnului
  • Cum să tratezi inflamația articulației brațului cotului
  • Alin Popescu Durerea la nivelul pumnului este o acuza intalnita frecvent.

Traumatismul reparația articulației pumnului şi a mâinii propriu-zise este un ansamblu al tulburărilor de ordin local şi general produse prin acţiunea unui agent voluntar a cărui forţă depăşeşte rezistenţa ţesuturilor asupra cărora acţionează, producând printre altele: entorse, fracturi, luxaţii.

Fractura — prin fractură se înţelege o întrerupere totală sau parţială a continuităţii unui os, apărută în urma uni traumatism. Fractura nu este numai un simplu accident traumatic cu repercursiune locală, ci un proces patologic complex, care angajează intreg organismul.

Fractura este de şi o boală generală dereglări posttraumatice generaledeclanşată mai ales prin intermediul sistemului nervos.

Patologia şi recuperarea pumnului

În mod clasic reparația articulației pumnului se împart în: Reparația articulației pumnului închise segmentele sunt acoperite integral de piele 2 Metode de recuperare medicală BFT în mâna şi articulaţia pumnului posttraumatic Fracturi deschise tegumentul şi straturile de sub el au fost lezate fie de agentul vulnerant,fie de fragmentele osoase — dinăuntru in afară — reparația articulației pumnului osul ajunge în contact cu exteriorul.

Fracturile directe sunt cele produse când agentul traumatic fracturează osul chiar la nivelul de aplicare a şocului violent. Sunt mai frecvent întâlnite la oasele neacoperite de muşchi: claviculă, tibie. Fracturile indirecte sunt cele în care traiectul de fractură se află la distanţă faţă de punctul de aplicare a traumatismului şi se produc prin: flexie, răsuciri, tracţiuni, presiuni etc.

Entorsa - forma minora a traumatismelor articulare, în care nu se pierde contactul permanent între suprafetele articulare si consta din întinderea sau ruptura unuia sau mai multor ligamente ale unei articulatii.

reparația articulației pumnului electromasaj pentru artroza genunchiului

Luxatia - este leziunea care consta din pierderea contactului normal dintre suprafeţele articulare ale oaselor care formează o articulaţie deplasarea capetelor osoase ale unei articulaţii. După modul de producere luxaţiile pot fi: Complete — când cele două suprafeţe articulare nu mai au nici un contact între ele. Incomplete — când mai există un oarecare contact.

reparația articulației pumnului

Anatomie patologică. În fracturi bolnavul acuză dureri vii într-un punct fix, impotenţă funcţională, prezintă deformarea şi scurtarea segmentului respectiv, echimoze locale, imobilitate anormală a unui segment iar la palpări şi imobilizări se percep erepitaţi osoase şi întreruperea reliefului osos. La entorsele pumnului - mişcările sunt forţate de hiperextensie, mâna fiind mişcată în abducţie poate avea loc o diastază articulaţiei radio-cubitale, singulară articulațiile de pe degete doare asociată altor leziuni osteo-articulare.

încheietura durerii articulare degetul mare

În entorsele degetelor — găsim entorsele metacarpo-falangiene, care se produc printr-o mişcare forţată de hiperextensiune când ligamentul anterior se smulge de pe faţa falangei sau de răsucire cu înclinare laterală a degetului când ligamentul lateral metacarpo- sesamoidian extern când este vorba de police se rupe.

Entorsele metacarpofalangiene nu sunt mai puţin frecvente decât cele meta- carposesamoidiene. Prin acelaşi mecanism de extensie sau torsiune şi înclinare laterală ligamentele laterale se pot rupe asociindu-se uneori cu mici smulgeri osoase.

Adesea entorsa este conseţinţa unei luxaţii reduse spontan îndată după traumatism.

  • Fractura de pumn - Recuperare medicala - magzi.ro
  • Cum să alinați durerea de articulațiile degetelor
  • Patologia şi recuperarea pumnului – Dr. Alin Popescu

Luxaţiile întâlnite mai rar, dislocarea captelor osoase fie intracapsular, când capsula fibroasă nu se rupe, şi este doar întinsă şi desprinsă împreună cu periosul. Luxaţia se poate însoţii de degradări tisulare severe cu sechele importante, mai puţin în luxaţiile încomplete, unde capsula se rupe, ligamentele sunt rupte sau smulse, determinând luxaţii neregulate sau atipice.

reparația articulației pumnului artroza deformantă a articulației umărului și tratamentul acesteia

Muşchii sunt întinşi dilaceraţi uneori cu tendon smuls, cartilajul şi osul subcondral suferă adesea fisurări, fracturi, striviri parcelare. Toate aceste degradări determină: hematoame periarticulare ce se pot organiza şi calcifica, hemartroze care alături de cicatrizarea fibroasă a capsulei şi de retractura ligamentelor fibrozate vor limita mult mobilitatea articulară, scleroze şi atrofii musculare sau chiar rupturi de nerv; toate acestea ridică probleme de recuperare deosebită.

Mult mai mult decât documente.

Luxaţia recidivantă trebuie considerată o sechelă a unei luxaţii mai vechi apărând mai ales la articulaţii laxe umăr, femuro-patelarădin cauza unei distensi sau rupturi reparația articulației pumnului a aparatului capsulo-ligamentar sau a unei fracturi parcelare ale rebordurilor sau marginilor articulare.

Cele mai frecvente luxaţii sunt: luxaţiile umărului, cotului, degetului mare, ale articulaţiilor mai mobili şi mai active. Sunt imobilizări cu atele pe faţa dorsală pe o durată de trei săptămâni, timp în care se mişcă mereu degetele. Imediat după suspendarea imobilizării se începe mobilizările active. Fracturile colului şi capului de stal reparația articulației pumnului pot da uneori dacă apar deplasăriredori în articulaţiile metacarpofalangelor.

Poziţia de imobilizare este cu pumnul în dorsiflexie, iar durata de imobilizare este de săptămâni cu începerea imediată a mobilizării.

Fractura de pumn

Luxaţiile articulaţiilor mâinii se imobilizează deasemenea 3 săptămâni. Orice amânare a începerii recuperării va determina pierderi inevitabile de mobilitate şi va necesita o asistenţă recuperatorie complexă ca şi în cazul fracturilor complicate. În general poziţionarea greşită a fracturii, prelungirea duratei imobilizării, lipsa de mişcare a articulaţiei libere în timpul imobilizării şi imobilizarea mai multor degete, sunt cele mai multe cazuri care duc în final la mâna rigidă.

Interesarea capetelor articulare ale interfalangienelor cu lezarea consecutivă a capsulei articulare duce în marea parte a cazurilor la redorea articulară ce nu va putea fi redusă complet. Ca sechelă a acestor reparația articulației pumnului apare artrita traumatică.

Redoarea articula-ră consecutivă artritei traumatice se reduce prin exerciţii active şi infiltrări intraarticulare cu corticoid de 2 ori pe săptămână. Este o fractură a metacarpului distal cu dislocare carpometacarpiană.

SFATUL MEDICULUI: Patologia si recuperarea pumnului

După reducere se imobilizează policele în uşoară abducţie, apoi este flectat uşor. Reprezintă cea mai frecventă fractură a oaselor corpului. Ea poate interesa mobilitatea pumnului, nu atât prin afectarea osului, cât prin lezarea capsului şi ligamentului.

Uneori fractura se complică reparația articulației pumnului necroza aseptică a scafoidului.

Kinetoterapia in recuperarea articulatiei pumnului

Durerea şi scăderea forţei musculare sunt elemente principale care determină importanţa funcţională. Este fractura capului distal al radiusului cu deplasarea posteroexterioară a fragmentu-lui distal.

În multe cazuri este vorba de o accidentare care duce la luxaţie sau fractură, dar poate fi vorba şi de o afecţiune care se dezvoltă în timp datorită stressului repetitiv, cum sunt de exemplu artrita sau sindromul de tunel carpian.

Aparatul gipsat se pune cât mai strâns dar cu evitarea apariţiei edemului de stazăpentru a asigura contracţia. Recuperarea trebuie făcută imediat, pentru că există pericolul algonerodistrofiei. Pot fi rupturi parţiale sau secţionări complete, pot interesa doar tendonul sau ruptura se face la zona de inserţie pe os, cu smulgeri de fragment osos. Evident că aceste leziuni interesează, în primul rând chirurgul, care va rezolva chirurgical sutură, grefă sau ortetic în funcţie de situaţie, leziunea respectivă.

Atitudinea terapeutică este diferită, în funcţie de sediul lezional.

Recuperarea fracturii de radius distala

Lezarea tendoanelor flexorilor în zona pumnului. Căderile în geam, pe pietre ascuţite, pe bucăţi de tablă sau prin tăieturi de cuţit, lezează tendoanele flexorilor superficiali şi, de mai multe ori, şi tendoanele flexorilor profunzi.

În această zonă sunt lezaţi frecvent nervii median şi cubital. Numai rareori se observă o leziune de nervi în aceste condiţii fără interesare de tendoane. Inversul situaţiei nu mai este însă valabil.

Interesantarticole