Limfom non-Hodgkin pentru dureri articulare

Semne şi simptome limfom non-Hodgkin Unele simptome comune ale limfomului non-Hodgkin includ: febră; umflarea ganglionilor limfatici la nivelul gâtului, axilei sau inghinal; transpirații nocturne abundente și uneori frisoane; oboseală persistentă, letargie, senzație de extenuare; reducerea apetitului, greață, vărsături; dureri sau umflături abdominale, senzație de plenitudine; erupție cutanată sau mâncărime prurit ; tuse sau dificultăți de respirație; dureri de cap; dificultăți de mobilitate; durere în piept, abdomen sau oase fără un motiv cunoscut.

Umflarea ganglionilor limfatici, febra și transpirațiile abundente nocturne pot fi, de asemenea, simptome ale răcelii și gripei. Cu toate acestea, spre deosebire de răceală și gripă, simptomele limfomului non-Hodgkin persistă în timp.

Cauze și factori de risc limfom non-Hodgkin Cauza exactă a limfomului non-Hodgkin nu este cunoscută. Cu toate acestea, următorii factori pot crește riscul unei persoane de a dezvolta boala: Vârstă — riscul de limfom non-Hodgkin crește odată cu vârsta. Cele mai frecvente subtipuri apar cel mai adesea la persoanele limfom non-Hodgkin pentru dureri articulare ani; Gen — boala este mai întâlnită în cazul femeilor; Infecții bacteriene — unele tipuri de limfom non-Hodgkin sunt asociate cu infecții specifice.

Infecții virale — virusurile pot cauza unele tipuri de limfom non-Hodgkin. De exemplu, limfom non-Hodgkin pentru dureri articulare Epstein-Barr este asociat cu unele tipuri de limfom non-Hodgkin. De asemenea, infecția cu hepatită C a fost asociată cu un risc crescut de limfom în zona marginală a splinei. Tulburări autoimune -persoanele cu afecțiuni autoimune, cum ar fi artrita reumatoidă și limfom non-Hodgkin pentru dureri articulare Sjögrenprezintă un risc mai crescut de a dezvolta anumite tipuri de limfom non-Hodgkin.

Stiri asemanatoare

De asemenea, unele medicamente utilizate pentru tratamentul afecțiunilor autoimune pot crește riscul de cancer. Tratamentul anterior al cancerului — tratamentul anterior cu anumite medicamente sau radioterapie pentru alte tipuri de cancer poate crește riscul de limfom.

Factori genetici — unele modificări genetice pot fi asociate cu anumite cazuri de limfom. În prezent, nu există teste genetice acceptate pe scară largă pentru a identifica factorii de risc moșteniți pentru această formă de cancer sau care să prezică în mod cert riscul unei persoane de a dezvolta boala.

Gel pentru tratamentul mucozitei orale. Gelclair Gelclair este unel bioaderent pentru tratamentul mucozitei orale.

10 lucruri esentiale despre limfomul non-Hodgkin

Permite continuarea tratamentului oncologic si înlătura durerea din mucozita orală. Această formă de cancer este împărțită și în funcție de tipul de celule implicate.

Pacienta este o tanara de 29 de ani din Oradea, depistata cu limfom non-Hodgkin un tip de cancer de sange. Acesta apare atunci când limfocitele incep sa se dezvolte anormal, se divid necontrolat si formeaza o masa de tesut numita tumora. Dan Constantinescu, ambii de la Spitalul Pelican.

Există două tipuri principale de limfocite: limfocitele B sau celulele B și limfocitele T sau celulele T. Cele mai multe tipuri de limfoame non-Hodgkin se dezvoltă din celulele B, iar aceste forme de cancer pot fi: limfomul difuz cu celule B mari, limfomul folicular, limfomul Burkitt, limfomul difuz imunoblastic cu celule mari, limfomul limfoblastic cu celule B precursoare și limfomul cu celule în manta.

Unele forme de limfom non-Hodgkin din celulele T includ: micoza fungoidă, limfom malign cu celule mari anaplazice, limfom de celule T periferice și limfom limfoblastic cu celule T precursoare.

Diagnostic limfom non-Hodgkin Inițial, se va efectua un examen fizic, acordând o atenție deosebită ganglionilor limfatici, ficatului și splinei. Dacă medicul suspectează limfom, ea va recomanda o biopsie, precum și teste de laborator și teste imagistice. Următoarele teste pot fi utilizate pentru a diagnostica limfomul non-Hodgkin: Biopsie — pentru a diagnostica limfomul, țesutul este de obicei prelevat din ganglionii limfatici din regiunea gâtului, axilar sau în zona abdominală.

În majoritatea cazurilor, este necesară o biopsie de bază sau o biopsie chirurgicală pentru a diagnostica corect și pentru a clasifica limfomul. Tomografie computerizată — scanările CT ale pieptului, abdomenului și pelvisului pot ajuta la depistarea cancerului care s-a răspândit la plămâni, ganglioni limfatici sau ficat.

10 lucruri esentiale despre limfomul non-Hodgkin

Imagistica prin rezonanță magnetică — este utilizată pentru a diagnostica celulele canceroase și pentru a măsura dimensiunea tumorii. O cantitate mică de glucoză marcată radioactiv este introdusă în organism.

Deoarece cancerul tinde să folosească energia activă, el absoarbe mai mult din substanța radioactivă. Un scanner detectează apoi această substanță pentru a obține imagini ale interiorului corpului. Biopsia — se va realiza o aspirație a măduvei osoase, sub formă lichidă și solidă.

Limfomul se răspândește adesea în măduva osoasă, așadar examinarea unei mostre a măduvei osoase poate fi importantă pentru diagnosticarea limfomului și stabilirea stadiului. Testarea moleculară a tumorii — utilizată pentru a identifica anumite gene, proteine și alți factori unici bolii.

simptome limfom

Rezultatele acestor teste vor ajuta la stabilirea asupra opțiunilor de tratament. Există diferite tipuri de teste moleculare și genetice: citogenetica studiază cromozomi sănătoși și anormaliile în diviziunea celulelor canceroase, hibridizarea fluorescentă limfom non-Hodgkin pentru dureri articulare situ Dureri constante în articulațiile șoldului utilizează sonde fluorescente sub un microscop special pentru a detecta modificările în cromozomii specifici, citometria în flux analizează proteinele care se află la suprafață sau în interiorul unei celule canceroase, reacția în lanț a polimerazei PCR detectează secvențe ADN specifice care apar în unele tipuri de cancer.

Intră în comunitatea suport pentru bolnavii de cancer!